Romania skipped the gymnastics competition at the 1968 Olympics in part because of its disappointing showing at the 1964 Olympics. Four years later, in 1972, the Romanian women finished sixth, just as they had at the 1964 Olympics. The Romanian men finished 7th — a major improvement over their 12th-place finish in Tokyo.
After the Olympic Games in Munich, the Romanian press tried to answer the questions:
- What should we make of the gymnasts’ performance in 1972?
- Could our gymnasts have been achieved?
- What needs to be done going forward?
What follows is a translation of a column from Sportul, published in the September 29, 1972 edition of the newspaper. The article looks at everything from body weight to the lack of good apparatus in the country.
GOOD RESULTS IN GYMNASTICS, BUT BETTER COULD HAVE BEEN ACHIEVED
The good performance of Romania’s gymnastics teams at the World Championships in Ljubljana in 1970, as well as other remarkable results obtained in European competitions (Balkan competitions, dual matches, etc.) gave reason to hope for satisfactory performances at the Munich Olympic Games. Not once have I expressed the opinion that our leading male and female gymnasts must be present in the great Olympic confrontation, being fully capable of a result that honors our sport. Now, after the performance and results obtained by our teams are well known to readers and specialists (girls 6th place, boys 7th place), the following question naturally arises: HOW CAN THE PERFORMANCE IN MUNICH BE ASSESSED, AND COULD MORE HAVE BEEN ACHIEVED?
As for the women’s team, it has repeated its 6th place finish, just like at the Tokyo Olympics; the boys, on the other hand, improved considerably both their position in Tokyo (12th place), and that of the last World Championships (8th place). So, from this point of view, there are many reasons to share the opinion of those who are satisfied with the Olympic participation of our teams. It is believed that both girls and boys have confirmed, to a large extent, the good appreciation they enjoy among renowned specialists and international stars. Because — and this is a real fact — the eagerness of many teams, both men’s and women’s, to climb new steps of the Olympic ladder, to overtake the teams ranked ahead of them in previous international competitions cannot be overlooked. But this desire is backed up by their excellent training and promising development.
At the same time, however, we must also listen to those opinions, backed up by sound arguments, which support the idea that both the men’s and the women’s teams, especially the latter, could have obtained more points in the final rankings, and even better positions. In fact, such opinions were confirmed by some of those who competed in Munich, as well as by many Romanian specialists present during the Olympics in the big hall in the Olympic Park, with whom we have been talking in the last few days.
THE WOMEN’S TEAM FINAL RESULT
As expected, the women’s competition was held under the sign of the obvious superiority of two teams that have dominated the great competitions for many years, those of the Soviet Union and the German Democratic Republic. The battle for third place on the podium was between several other teams of similar value: Czechoslovakia, Hungary, the United States, Japan, and Romania. After the first day, the day in which the compulsory exercises were presented, the difference between the teams in this echelon was not too big, but with a visible disadvantage for the Romanian gymnasts. And this was because of the deficiencies that our team left home with (which the newspaper mentioned at the right time) to which others (some inherent) were added during the competition, which ultimately influenced the final result. On vault, the flights were low; the incorrectly performed turn on bars was lacking in amplitude, and the landings were not always secure; on the balance beam, the execution rhythm was quite slow, the girls performing with maximum caution, with fear! The floor was the best of the Romanian gymnasts’ apparatus, but here too the elements of surprise were missing, in order to impress the judges and the spectators. It is true, in case of the optional events, there was a noticeable overall increase in the level at which the six Romanian athletes performed. The vaults were performed with much more confidence (the scores varied between 9.20 – 9.45), and on the other apparatus, the impression left by our team was better than on the first day. But, there were many mistakes, though, and this led to losing extremely valuable points. Paula Ioan fell on bars because of simple carelessness (!), Elena Ceampelea also got confused on this apparatus, having to improvise the end of the routine. Marcela Păunescu and Elisabeta Turcu lost points for the simplicity of their dismounts, and the balance beam didn’t go too well either. Alina Gorbac fell, Păunescu had a big hesitation and Turcu did not dismount within the time allowed by the rules. On floor, the absence of elements of difficulty and spectacularity (the twists) was again obvious, among our team members, and the acrobatics were very low.
With better general training (although they were aware of many of the shortcomings of the gymnasts in the group, the coaches failed to take the right measures at the right time to remove them), with adequate artistic preparation (unfortunately, this chapter has been neglected in our country for a long time), with better performances especially in the case of compulsory vault and acrobatics, it would have been possible for our country’s Olympic team to obtain a considerably better result, even to fight for 4th or 3rd place, as it had set out to do when it left for Munich.
However, attendance at the Olympic Games was a serious learning curve for the seven girls who made the trip and followed the five days of gymnastics, and the lessons learned were of real use to all our masters.
BOYS – THE “EXCELLENT” RATING FOR OPTIONAL EXERCISES
As far as the men’s competition in the Olympics is concerned, most opinions consider that, at the highest level of mastery, it is difficult today to make fundamental changes every two years, when the world championships and the Olympic Games are held. So those who watched the brilliant Japanese gymnasts in Ljubljana were somewhat disappointed in Munich, because they did not come up with anything new, with new elements of great difficulty. The same goes for the other world teams, the USSR and German D.R. teams. The other teams, on the other hand, are making remarkable progress year after year, with a strong desire to improve their skills and to reach the level reached by the top teams.
The main characteristic of the men’s competition was therefore perfection, with all participants striving for a high technical level of execution, towards a continuous improvement of technical quality. Of course, in this context, the attendance of the Romanian team should be appreciated, as the result obtained by them is, in our opinion, the best possible at this time. Our gymnasts have overtaken teams such as Switzerland, Hungary, Czechoslovakia, and Yugoslavia in the rankings, which is a real success. All this in addition to good training for the competition. The German F.R. team also benefited from a multitude of situations dictated by their hosting status and, perhaps surprisingly, placed ahead of the Romanian team. And the D.P.R. Korean team, especially in the optional exercises, was simply unbeatable. So, the 7th place of the Romanian gymnasts can be considered a real evolution, which has aroused a strong echo in the minds of the connoisseurs of men’s gymnastics.
Although there has been a lot of work during the training period for the compulsory exercises, on which it is known that the final result of a team usually depends, the Romanian gymnasts presented themselves at the start of the Olympics with some deficiencies, both in physical training and in basic technical training. This is the only way to explain, for example, the inconclusive progress on pommel horse and rings (on the compulsory routines), or some misses, recorded either on the first day or on the second within the optional exercises. But, if in the compulsory exercises our team competed timidly, overly impressed by the size of such a competition, in the optional routines the adjective that can be awarded to our team is “excellent.” Showing extraordinary fighting power and mobilizing their technical resources, all six Romanian athletes did everything for a better final ranking. From the first to the last apparatus, Mihaiae, Grecu, Păunescu, Gheorghiu, Oprescu, and Petrescu did not spare any effort in order to surpass the result achieved by the Hungarian team, which had finished before us. And they did it!
Here are a few comments on the performance of the men’s team.
BRIEF COMMENTS ON THE PERFORMANCE OF THE GYMNASTS
DAN GRECU: as in the competitions leading up to the Olympic Games, performed consistently on all apparatus, on the rings, for example, performing at the level of Japanese gymnasts. With a score of over 108 p, he received the badge of an international gymnast. It was only on pommel horse (compulsory) that he had a hesitation.
PETRE MIHAIUC: progressing from his pre-Olympic performances, when he competed cautiously due to injuries. However, his absence from training or non-attendance at some competitions made his lack of strength visible, which is why he was not able to present his full repertoire of elements and combinations on all apparatus, which we had already known from other important competitions.
GHEORGHE PĂUNESCU: given the mission and the role he was entrusted with within the team (he was the “path opener” [i.e. the lead-off] at several apparatus), his performance and the result obtained can be considered as being good. We only regret that, on floor, he did not manage to perform the double salto at the maximum level of his previous achievements, an element of great difficulty in this event. As at the European Championships in Madrid, Păunescu stepped out of the floor area and was thus penalized by three-tenths of a point. This repetition of a mistake is likely, in our opinion, to make Păunescu thoroughly assess the execution of the element in question, in order to find the cause of the failure!
MIRCEA GHEORGHE: he was counted on as the team’s main man, but his poor form in the country continued during the Olympic Games, with Gheorghiu missing more than is admissible in a competition. During the compulsory routines, he had three “weak” apparatus (vault, rings, high bar), missing the performance on pommel horse and the optional exercises!
NICOLAE OPRESCU: generally satisfactory performance, with some more pronounced (pommel horse and parallel bars) deductions during the compulsory exercises. Ultimately, it was he who sealed the team’s final place, with a very good performance on pommel horse (8.70, the highest score he has ever achieved in a major competition at this, for him, difficult apparatus).
CONSTANTIN PETRESCU: perhaps because of his emotions, he did not find himself in this decisive competition, having a lower performance than in other competitions he has attended before the Olympic Games. He made mistakes during the compulsory exercise on rings and inexplicably missed the performance of the optional pommel horse. Instead, he performed well on high bar, his strongest apparatus, where his performance was greeted with roars of applause.
Convinced that the results of Munich could have been better, our specialists, first and foremost the federation’s staff, are already thinking about the measures to be taken so that next year’s European Championships and the 1974 World Championships in Varna can be more successful.
To this end, we think that the following are necessary:
• to maintain the high school with a sports program in Gheorghe Gheorghiu-Dej, as a basic nucleus for the training of the best gymnasts of the country, both those who are on the national team and those who will be called tomorrow to defend the colors of the country; the federation to study more thoroughly the organization and training of athletes and to act more promptly when deficiencies appear;
• to study the possibility of setting up such centers in other places such as Sibiu, Baia Mare, Bucharest (for girls), Timisoara, Brasov, Bucharest (for boys).
• in future training of performance elements, the greatest attention should be paid to trials in which deficiencies traditionally appear: vault, bars (female), vault (male);
• to lay the foundations for appropriate artistic training, which is absolutely essential today for obtaining high scores in major international competitions;
• club and national team coaches should be ruthless with athletes who don’t understand how to keep within the limits of an appropriate body weight for gymnastics. It should not be forgotten that at the Munich Olympics our team was an unfortunate exception in this respect, which cannot be allowed to happen again on other occasions;
• revision of the composition of some compulsory exercises, as well as the introduction in the girls’ optional exercises of highly spectacular, original elements, which weigh enormously in the appreciation given by the judging panels;
• the gymnastics federation should urgently ensure better equipment for the most powerful sections in the country, so that it is no longer necessary, as at present, to transport the few good, regulatory apparatus available to the specialized body when organizing a competition in one town or another!
Constantin Macovei
REZULTATE MULŢUMITOARE LA GIMNASTICĂ, DAR ERA POSIBIL SĂ SE REALIZEZE Şl MAI MULT
Buna comportare a echipelor reprezentative de gimnastică ale României la campionatele mondiale de la Ljubljana, din 1970, ca și alte rezultate remarcabile obținute în competiții de anvergură europeană (întreceri balcanice, meciuri bilaterale etc.) îndreptățeau speranțele unor evoluții mulțumitoare și la Jocurile Olimpice de la München. Am exprimat nu o dată opinia că gimnastele și gimnaștii noștri fruntași trebuie să fie prezenți în marea confruntare olimpică, fiind pe deplin capabili de un rezultat care să onoreze sportul nostru. Acum, după ce comportarea și rezultatele obținute de echipele noastre sunt binecunoscute cititorilor și specialiștilor (fetele locul VI, băieții locul VII), se ridică firesc întrebarea : CUM POT FI APRECIATE PERFORMANŢELE REALIZATE LA MÜNCHEN, SE PUTEA OARE ŞI MAI MULT?
În ce privește echipa feminină, ea a repetat, după cum se știe, locul VI pe care l-a ocupat și la J. O. de la Tokio ; băieții, in schimb, și-au îmbunătățit considerabil atit poziția de la Tokio (locul XII) cît și cel de la ultima ediție a mondialelor (locul VIII). Deci, din acest punct de vedere, există motive să fie împărtășită opinia celor ce se declară mulțumiți de participarea olimpică a echipelor noastre reprezentative. Se consideră că atît fetele cît și băieții au confirmat,in mare măsură, bunele aprecieri de care se bucură in rindurile unor reputați specialiști, ale vedetelor internaționale. Pentru că — și acesta este o situație reală – nu poate fi trecută cu vederea dorința aprigă a foarte multor echipe, feminine și masculine, de a urca noi trepte de măiestrie în ierarhia olimpică, de a întrece formațiile clasate înaintea lor la precedentele în treceri de anvergură internațională. Dorință dublată însă de o excelentă pregătire, de o evoluție promițătoare.
În același timp, însă, trebuie ascultate și acele păreri, susținute cu temeinice argumente, care susțin ideea că atît echipa masculină cît și cea feminină, cu deosebire aceasta, puteau obține puncte mai multe in clasamentele finale, chiar și poziții mai bune. De altfel, asemenea opinii au fost confirmate chiar de unii dintre cei care au concurat la München, precum și de numeroși specialiști români prezenţi în zilele Olimpiadei in marea sală din Parcul olimpic, cu care am stat de vorbă in ultimele zile.
IMPUSELE AU HOTĂRIT REZULTATUl FINAL AL ECHIPEI FEMININE
Aşa cum erade aşteptat, concursul feminin s-a desfăşurat sub semnul evidentei superiorităţi a două echipe ce domină, de mulţiani, marile întreceri, cele ale Uniunii Sovietice şi R.D. Germane. Pentru cel de al treilea loc pe podium lupta s-a dat intra alte citeva reprezentative de valoare apropiată: Cehoslovacia, Ungaria, Statele Unite, Japonia, România. După prima zi, cea în care au fost prezentate exercițiile impuse, diferența între formațiile dift acest eșalon nu era prea mare, dar cu vizibil dezavantaj pentru gimnastele românce. Şi aceasta pentru că la deficiențele CU care a plecat de acasă echipa noastră (pe care ziarul le-a amintit la timpul potrivit) s-au adăugat altele (unele inerente) in timpul concursului, ceea ce a influențat, în ultimă instanță, asupra rezultatului final. La Sărituri, zborurile au fost joase, întoarcerea incorect executată la paralele s-a manifestat lipsă de amplitudine, iar aterizările nu au fost întotdeauna sigure : la bîrnă ritmul de execuție a fost destul de lent, fetele evoluind cu maximă precauție, cu teamă ! solul a fost cel mai bun dintre aparatele gimnastelor românce, dar și aici au lipsit elementele de surpriză, care să frapeze pe arbitre și pe spectatori. Este adevărat, la liber alese s-a observat o sensibilă creștere generală a nivelului la care s-au prezentat cele șase sportive românce. Săriturile au fost executate cu mult mai multă siguranță (hotele au variat între 9,20 — 9,45), iar la celelalte aparate impresia lăsată de echipa noastră a fost mai bună decit în prima zi. Dar, s-a greșit destul de mult, totuși, pierzîndu-se puncte extrem de prețioase. Paula Ioan a căzut la paralele dintr-o simplă neatenție (!), Elena Ceampelea s-a încurcat și ea la acest aparat, fiind nevoită să improvizeze finalul execuției . Marcela Păunescu și Elisabeta Turcu au fost depunctate pentru simplitatea coborîrilor, nici la bîrnă nu s-a mers prea bine. Alina Gorbac a căzut, Păunescu a avut o ezitare mare, iar Turcu nu s-a încadrat în timpul prevăzut de regulament. La sol a fost din nou evidentă la echipa noastră absența elementelor de dificultate și spectaculozitate (șuruburile), iar acrobatica a fost foarte joasă.
Cu o pregătire generală mai bună (deși au cunoscut multe din deficiențele gimnastelor din lotul reprezentativ, antrenorii n-au reușit să ia la timpul potrivit măsurile adecvate pentru a le înlătura), cu o pregătire artistică adecvată (din păcate, acest capitol este neglijat la noi de multă vreme), cu mai bune evoluții în special la sărituri impuse și la acrobatică, era posibil ca echipa olimpică a țării noastre să obțină un rezultat considerabil mai bun, să lupte chiar pentru locul 4 sau 3, așa cum și-a propus la plecarea spre München.
Oricum, participarea la Jocurile Olimpice a fost o serioasă școală pentru cele șapte fete ce au făcut deplasarea și au urmărit desfășurarea celor cinci zile de gimnastică, învățămintele acumulate fiind de un real folos pentru toate maestrele noastre.
BĂIEŢII — CALIFICATIVUL „EXCELENT” PENTRU LIBER ALESE
În ce privește competiția mascullnă, din cadrul Olimpiadei, există o mare majoritate de păreri care consideră că, la cel mai înalt nivel al măiestriei, este greu să se mai opereze astăzi schimbările fundamentale la fiecare doi ani, cîrnd se desfășoară campionatele mondiale și Jocurile Olimpice. Așa se face că cei ce i-au urmărit la Ljubljana pe străluciții gimnaști japonezi au fost oarecum dezamăgiți la München, deoarece aceștia n-au mai venit cu lucruri noi, cu elemente inedite de mare dificultate. Același lucru este valabil și pentru celelalte formații difterita mondială, echipele U.R.,S.R și R.D. German. In schimb, un remarcabil progres înregistrează an de an celelalte reprezentative, la care este pregnantă dorința de a-și perfecționa măiestria, de a ajunge la nivelul atins de echipele din vîrful ierarhiei.
Caracteristica principală a con-I cursului masculin a fost, de aceea, perfecțiunea, toți participanții tinzînd spre un nivel tehnic ridicat al execuțiilor, spre o îmbunătățire continuă a calității tehnice Firește, în acest context trebuie apreciată și participarea echipei române, rezultatul obținut de ea fiind, după opinia noastră, cel mai bun posibil la această oră. Gimnaștii noștri au depășit în clasamentul pe echipe teamuri redutabile, ca cele ale Elveției, Ungariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, ceea ce reprezinți cu adevărat un succes. Pe lîngă o bună pregătire cui care s-au prezentat în concurs. Componenții formației R.F. a Germaniei au beneficiat și de un complex de situații dicurgîrd din calitatea lor de gazde, clasîndu-se, surprinzător poate, înaintea echipei române. Iar reprezentativa R.P.D. Coreene, mai ales la exercițiile liber alese, a fost, pur și simplu, imbatabilă. Deci, locul 7 ocupat de gimnaști români poate fi SOCotit ca o reală performanță, care a Stîrnit un puternic ecou în rîfidurile bunilor cunoscători ai gimnasticii masculine.
Deși s-a acordat o mare pondere la perioada pregătrilor exercițiilor impuse, de care se știe că depinde, de regulă, rezultatul final al unei echipe, gimnaștii români s-au prezentat totuși la startul Olimpiadei cu unele deficiențe, atît în pregătirea fizică cît și in pregătirea tehnică de bază. Numai așa se explică, de pildă, evoluția neconcludentă de la cal cu minere și inele (la impus), sau unele ratări, înregistrate fie în prima zi, fie în cea de a doua, la liber ales. Dar, dacă la exercițiile impuse echipa noastră a concurat timorat, impresionată peste măsură de dimensiunile unei asemenea competiții, la programul liber ales calificativul ce poate fi acordat formației noastre este „excelent“. Manifestînd o putere de luptă extraordinară, mobilizîndu-și resursele tehnice, toți cei șase sportivi români au făcut totul pentru o clt mai bună clasare finală. De la primul pînă la ultimul aparat Mihaiae, Grecu, Păunescu, Gheorghiu, Oprescu și Petrescu n-au precupețit nici un efort pentru depășirea rezultatului realizat de Selecționata Ungariei, care își încheiase evoluția înaintea noastră. Şi au reușit !
Iată cîteva aprecieri asupra comportării componenților echipei masculine.
SCURTE APRECIERI DESPRE EVOLUŢIA GIMNAŞTILOR
DAN GRECU ca și în concursurile premergătoare Jocurile Olimpice, a avut o comportare constantă la toate aparatele, la inele, de pildă, evoluînd la nivelul gimnaștilor japonezi. Realizînd un punctaj mai mare de 108 p, el a primit insigna de gimnast de talie Internațională. Doar la exercițiul de la cal cu mînere (impus) a avut o ezitare .
PETRE MIHAIUC în progres față de evoluțiile preolimpice, cînd a concurat precaut din cauza unor accidentări. Totuși, absența din pregătire sau neparticiparea la unele întreceri au făcut ca lipsa lui de forță să fie vizibilă, motiv pentru care nu a reușit ca la toate aparatele să-și prezinte întregul repertoriu de elemente și combinații, pe care-l știam din alte concursuri importante.
GHEORGHE PĂUNESCU , date fiind misiunea și roiții ce i-au fost încredințate în cadrul echipei (la multe aparate a fost „deschizător de pârtie“), comportarea și rezultatul obținut pot fi apreciate ca bube. Avem doar regretul că la sol el nu a reușit să execute la nivelul maxim al realizărilor sale anterioare dublul salt, element de mare dificultate la această probă. Ca și la campionatele europene de la Madrid, Păunescu a ieșit din spațiul covorului, fiind astfel penalizat cu trei zecimi de punct. Această repetare a unei greșeli este de natură, după părerea noastră, să-i facă pe Păunescu să analizeze temeinic executarea elementului respectiv, pentru a fi depistată cauza nereușitei !
MIRCEA GHEORGHE : se conta pe el ca om de bază al echipei, dar forma scăzută manifestată in țară a continuat și în perioada Jocurilor Olimpice, Gheorghiu ratind mai mult decît este admisibil într-un concurs. La impuse, el a avut trei aparate „slaba“ (calul cu minere, inelele, bara fixă), ratînd execuția la cal și la liber alese!
NICOLAE OPRESCU: comportare satisfăcătoare, în general, cu unele scăderi mai pronunțate (cal și paralele) la impuse. In ultimă instanța, a fost cel care a pecetluit locul final al echipei, avînd o evoluție foarte bună la calul cu minere (8,70, cea mai mare notă pe care el o obține vreodată într-un mare concurs la acest, dificil pentru el, aparat).
CONSTANTIN PETRESCU: poate că din cauza emoțiilor, nu s-a regăsit în acest decisiv concurs, fiind sub nivelul comportării avute în alte întreceri dinaintea Jocurilor Olimpice. A greșit la exercițiul impus la Inele și a ratat inexplicabil execuția la calul cu mînere liber ales. S-a reabilitat, în schimb, la bară fixă, aparatul său forte, la care execuția prezentată a fost primită cu ropote de aplauze.
Coprinși că bilanțul de la München putea fi mai fructuos, specialiștii noștri, in primul rind activul federației, se gîndesc de pe acum la măsurile ce trebuie întreprinse pentru ca europenele de anul viitor și campionatele mondiale din 1974, de la Varna, să fie abordate cu mai mult succes.
In acest scop, considerăm că este necesara
• menținerea Liceului cu program de educație fizica din orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca nucleu de bază pentru pregătirea celor mai bune gimnaste die țării, atit a celor figurînd ati in echipa națională, cit și a celor ce vor fi chemate miine să apere culorile țării ; federația să studieze mai temeinic modul de organizare și pregătire a sportivelor și să acționeze mai prompt la apariția unor deficiențe;
• studierea posibilităților ca asemenea centre să ia ființă și in alte localități Sibiu, Baia Mare, București (pentru fete), Timișoara, Brașov, București (băieți) .
• in pregătirea viitoare a elementelor de performanță să se acorde cea mai mare atenție probelor in care, tradițional, se manifesta deficiențe
• săriturile, paralelele (la feminin), calul su minere (masculin) ;
• să se pună bazele unei pregătiri artistice corespunzătoare, absolut indispensabilă azi pentru obținerea unor notări ridicate in marile competiții internaționale ;
• antrenorii de cluburi și cei de la echipa națională să fie necruțători cu sportivele care nu înțeleg să se mențină in limitele unei greutăți corporale adecvate pentru gimnastică. Nu trebuie să se uite că la Jocurile Olimpice de la München echipa noastră a constituit neplăcută excepție in această direcție, fapt ce nu poate fi acceptat să se repete și cu alte prilejuri;
• revizuirea compoziției unor exerciții impuse, ca și introducerea in exercițiile liber alese ale fetelor a unor elemente de mare spectaculozitate, originale, care cintâresc enorm de mult in aprecierea dată de brigăzile de arbitru;
• federația de gimnastică să asigura de urgență o mai bună dotare materială a celor mai puternice secții din țară, pentru a nu mai fi nevoie, ca in prezent, ca o dată cu organizarea unei competiții intr-un oraș sau altul, să fie transportate și puținele aparate bune, regulamentare, de care dispune forul de specialitate!
More on 1972